Avec l'accord, au moins tacite, des participants (Ghjuvan Micheli Weber, Norbert Paganelli, Joseph Pollini, Marco Biancarelli, François-Michel Durazzo, Francesca Graziani et moi-même),
je place sur ce blog une discussion qui a eu lieu sur Facebook, suite au billet précédent, à propos de l'éternelle question de la définition du périmètre linguistique de la littérature corse.
Mais où l'on voit que la question excède l'aspect linguistique et que les avis sont divergents.
Puisque Facebook ne permet pas de retrouver les discussions avec une fonction recherche (à moins que vous m'appreniez comment faire), je place, dès que possible, les discussions qui ont paru assez intéressantes pour survivre un peu plus longtemps sur ce blog.
Bonne lecture, bonne réflexion.
----------------
- Ghjuvan Micheli Weber À ciò ch'e pensu eu.... castremi i griddi. Aiò, scrivimi chì a vita hè scrittura ! U restu hè ... littaratura.
- François-Xavier Renucci D'accordu, scrivemu, ma simu tutti lettori ancu... è a quistione hè : quale sò i testi chè no lighjemu, è cume, è perchè, ecc ecc.
- Ghjuvan Micheli Weber Ugnunu fala i scali à a so manera... Pensu chì più si rifleti, menu si scrivi o si leghji. Ci sarà una littaratura corsa ? In chì lingua ? Facciu una dumanda tandu : Asisti una cultura francesa scritta (micca traduta, scritta !) in inglesi ? Si farani a dumanda i francesi è l'inglesi ? Chì sarà so risposta tandu ?
- François-Xavier Renucci Ghjustu à puntu, ùn mi pare un mudellu unicu quellu di a literatura francese (o inglese, ecc) : hè un mudellu incù una sola lingua). Ma i scrittori corsi sò plurilinguii, mi pare : certi scriviani in latinu, in talianu, ed oghje scrivenu in corsu è/o in francese. Hè una richezza. Si pò piglià u mudellu di a lingua polinomica (a diversità face/i richezza) è a literatura, no ? A pezza di teatru di Rinatu Coti scritta in francese ("Le chancelier nu") ùn po esse "literatura corsa" ? Hà ancu scrittu pezze incù e duie lingue "A mazzera di a luna", per esempiu). Allora ?
- François-Xavier Renucci À fà attinzione à i legami o i scontri trà certe opere (quelle di Thiers è di Rinaldi, quelle di Jérôme Ferrari è di Marcu Biancarelli, quelle di Gilles Zerlini è di Marcellu Jureczek, quelle di Paulu Desanti è di Anne Meistersheim, quelle di Stefanu Cesari è di Angèle Paoli, ecc ecc). Hè ghjuvevule issa idea di literatura multilingua, mi pare.
- François-Xavier Renucci In chì sensu ? Eiu parlu di scrittori corsi, o di testi chì parlanu di a Corsica.
- Ghjuvan Micheli Weber Ind'i temi, u ritimu, a virsificazioni...Hugo hà passatu i so primi anni in Bastia cù una balia corsa... Mérimée scrivia nant'à a Corsica... À ciò chi mi pari, Ferrari hà campatu di più in altrò cà quì. Allora, o circhermi una littaratura corsa ind'u stilu o ùn ci ni surtimi più.
- Joseph Pollini Ce qui suit est e que j'ai essayé de communiquer sur le Blog relatant la conféence de Jacques Fusina, hier à Marseille.Merci pour cette analyse de cet après-midi avec Jacques Fusina. Je partage entièrement le point de vue exprimé par François et je tiens à souligner "l'art et la manière" dont a fait preuve le conférencier pour répondre, sans heurter quiconque, aux sempiternelles questions qui n'ont, pour moi, qu'un intérêt secondaire. Je fais allusion à ces questions récurrentes, et de ce fait parfois lancinantes, pour lesquelles certains aiment s'affronter et où il est demandé de préciser ce qui est vraiment corse ou pas, de s'interroger sur la valeur littéraire "corse" d' écrits rédigés dans une autre langue que le corse, etc...
Mais ne faut-il pas faire preuve de moins de rigidité et s'interroger surtout sur la valeur littéraire d'un texte, quel qu'il soit et quelle que soit la langue d'expression retenue, et voir dans quelle mesure il peut être rattaché à la Corse, ne serait ce que pour mieux la mettre en valeur et permettre à chacun d'être fier de son auteur ? Le point le plus important, au delà de ces querelles de "puristes" ( je me suis toujours méfié des puristes et des purs esprits!) , me semble être en effet de voir dans quelle mesure cette littérature est vraiment l'un des témoin des richesses que la Corse, et les corses, peuvent apporter à autrui c'est à dire à l'imaginaire comme à la connaissance de chacun, qu'il soit corse ou non, et tout autant, et en quoi elle est capable d'interpeller l'esprit qui habite et anime tous ceux et celles qui sont attachés d'une façon quasi charnelle à la Corse, soit par des liens établis dans le passé, soit par le biais de liens tissés plus récemment ou encore du fait simplement de leur volonté sincère et profonde d'y vivre et de de partager le même avenir. Ce sont ces liens qu'il est impératif, me semble-t-il, de renforcer dans le présent comme demain, car il convient de veiller à ce qu'ils puissent 'être encore opérants au fil des années...
C'est dire l'importance de soutenir toutes les initiatives qui vont dans ce sens, et sur ce point François-Xavier Renucci et Jacques Fusina, comme tous les animateurs d'autres groupes littéraires et d'autres tribunes "corses" partagent sans doute les mêmes ambitions: militer pour mieux faire connaître cette "littérature", qu'elle soit ou non d'expression strictement corse, afin de partager son contenu avec le plus grand nombre et ce quel que soient le degré de maîtrise de la langue corse et le degré d'attachement à la Corse de chacun.
Quant aux problèmes que pose la persistante médiocrité de la diffusion de la langue corse, en terme de nombre de véritables locuteurs, malgré certains progrès observés ces dernières années, langue dont nous apprécions tous la richesse et l'importance ne serait ce que pour la transmission du patrimoine culturel de la Corse, il s'agit là d'un autre sujet bien plus complexe, que Jacques Fusina connaît bien, mais qui est différent de celui qui a fait l'objet de sa conférence sur la "littérature corse" , dont il a bien dit que, selon lui, il était difficile, voire impossible, d'exclure tous les écrits rédigés en italien, en latin, en français, voire en anglais et peut-être même en japonais! Qui sait?
C'est ce que j'en ai retenu... - François-Xavier Renucci @GMW : Ma sò numerosi i stili di scrittura ind'una literatura. Ùn ci hè micca un solu ed unicu "stilu corsu". È mi pare chì à scrittura è u stilu di Victor Hugo ùn hà nunda à fà incù a puesia corsa, o allora ci vole à fà analise precise. È u fattu di vive ind'è l'isula o no, ùn cambia nunda. Joseph Conrad hà scrittu belle pagine di literatura inglese, ma ùn hè micca natu in Inghilterra.
- François-Michel Durazzo Crergu chì stilu corsu vali à dì "lingua corsa". Eiu, pensu chì ci hè a litaratura corsa chì si scrivi in corsu è a literatura di i Corsi chì s'hè scritta in talianu, latinu, francesu ed ancu in spagnolu, pensu à autori corsi di 150 anni fà chì ghjunti in Venezuela o Portorico ani messu à scriva in spagnolu. U fattu si sta chì i più numarosi ùn scrivini in lingua corsa, è unipochi ani fattu ssa scelta mentri chì pudiani scriva in corsu. Ci voli à rispettà a so scelta, ma ci voli ancu à ricunnoscia chì a lingua ùn hè micca solu un arnesi, hè ancu una manera di senta, di campà, di pinsà. Allora metta tutti i scritturi à u stessu liveddu mi pari un arrori maiò. Ciò ch'e pensu in corsu, ùn riescu à pinsà lu in francesu di a stessa marera.Voir la traduction
- François-Xavier Renucci Ma ci hè una cumunità di pinsà o di imaginariu trà l'opere scritte in corsu o in francese, sò issi ligami chì mi parenu interessanti pè arrichisce e notre letture. È cumu fà pè leghje l'opere di i scrittori bislingui ?
- Ghjuvan Micheli Weber Ciò chì faci a musica corsa, hè a manera di sunà o di cantà, u versu ! Ciò chì faci a littaratura corsa, sarà a manera di scriva, u versu ? Ci sarà un versu corsu... in francesi ? Eu ùn la socu... l'aghju dettu, castremi i griddi... ma sempri cun piacè è senza gattivezza alcuna.
- François-Xavier Renucci Sicuru chì ci hè un versu corsu in francese ! Sò numerosi è diversi i versi.
- François-Michel Durazzo Hè vera ch'iddu affacca in a lingua, stu versu chì dici Ghjuvanmicheli, masimu in puisia ; in francesu, pensu à calchì puisii di Marcel Migozzi o di Jean-Jacques Lovichi. Ma solu pudemu visticà lu com'è traccii di calcosa nascotu chì si piatta sottu à a lingua francesa, forsa di a stessa manera chì in a lingua francesa aduprata da l'africani. A puisia di senghor, pat un indittu, benchì scritta in francesa veni travaddata da un imaginariu sinigalesu. Allora ci vurria à dumandassi s'idda hè cusì ancu in u francesu di i scrittiri corsi. Quessa ùn ni socu sicuru, salvu casi particulari è limitati. Ùn basta à parlà di a Corsica in u libru è chjamà i parsunaggi Santa è Dumenicu parch'iddu si tratta di litaratura corsa. Par tutti ssi raghjoni prifiriscu chjamà litaratura corsa, quidda chì si scrivi in a noscia lingua.Voir la traduction
- François-Xavier Renucci Ma per mè, i scrittori corsi chì scrivenu, scrivenu literatura corsa, qualsiasi a lingua. Sè tù voli chjamà la "literatura scritta da i Corsi", mi cunvene. A Vera quistione hè : chì lighjemu ?
- Ghjuvan Micheli Weber Forsi chì a scrittura in francesi cù l'estru corsu hè vistichi d'una sucità chì sparisci...
- François-Michel Durazzo Scusareti i sbagli di stampetta, quandu scrivu à a lestra. Ma, o Francè, mi scumoda assa' ssu riflessu indintitariu di certi corsi (più chè corsi, masimu di reffica corsa) chì ùn ani più nudda à veda cun a Corsica. Par mè ùn basta à appiccicassi una testa di moru in a vittura, par asempiu, avè una casata corsa, straccià dui parolli di corsu cun l'amichi, metta in fronti di a facciata di u so ristoranti U spuntinu è risponda à i clienti in francesu, fà tamanti raghjunati nantu à a lingua sempri in francesu, ùn vali nemmenu à scriva è parlà corsu cun l'incalcu di l'infrasata francesa (chì di sta manera si parlemu di litaratura corsa quandu si scrivi in francesu, parchì ùn si parla di litaratura francesa quandu si scrivi in stu corsu quì?). Via, ciò ch'e voddu accinnà, hè chì a lingua hè una peddi, una carri, un modu fundiu di pinsà è di senta chì a parti maiò si smarisci quand'idda si cambia a lingua, solu vistichemu l'ombra di calcosa chì si mori. Dunca metta à pari tutti i modi di sprissioni pari simpaticu, ma intruduci una cunfusioni priculosa in a menti di i to littori, masimu in i littori chì ùn ani mai lettu una parolla di corsu. T'arricordi una pusia di Enric Sòria, annantu à i grechi di Posidonia (Paestum in latinu) ch'e aghju traduttu da u catalanu pà Bonanova?"Ateneu raconta a storia di i Posidonii,
Grechi chì nant’à u mari Tirreniu busconu una patria.
Circundati da stranieri, Tuscani è Latini,
si sminticonu di a so lingua, u grecu,
è l’usi passatoni, i tintaccii.
Solu mantensini una festa greca.
Una festa di chjari cirimonii,
di musica, foca è palmi.
Tandu ripitiani parolli grechi
ch’iddi ùn capisciani più, è piinghjiani.
Issu lamentu cumunu era a so festa.
A so festa greca.
Ateneu lu raconta incù piità.
chì piità miritani quiddi chì perdini
u frammentu di biddeza chì à quissu si devini"Voir la traduction - François-Michel Durazzo Eccu ciò chì scrivi Atenenu : Cilebrani dinò una festa greca induva, s’adunini è ramentani parolli antichi ed usi vechji. Tandu, l’unu è l’altru si lamentani è pienghjini.Voir la traduction
- Norbert Paganelli Mi mettu à a piazza di M. Pollini....u tintu hè cascatu qui in piena ghjacariccia mi pari...A dilla franca socu piuttostu d'accordu cù F.M. Durazzo è G.M. Weber, ùn hè micca tantu a vulintà di metta da cantu cio chi hè scrittu in un'antra lingua ma a sentu mali sta vulintà di parlà di literatura corsa scritta in inglesu, in francesu o in latinu...Mi pari chi a litaratura corsa pidda u so fiatu in a lingua è sta lingua ùn facci micca chè cantà l'universu ma hè dino un universu ch'ùn si po micca tutt'a fattu traduccia in una antru universu.Un voddu micca di ch'ùn si po micca fà ma...ci hè sempri calcosa chi si perdi è ch'ùn pudemu agguantà.
- Marco Biancarelli Ùn vi suvetu mancu appena : literatura corsa saria da lià à ciò chì si perdi, chì si ni mori, o ch'hè tracciatu in un certu sulcinu... d'identità è di lingua. Ma qual'hè ch'hà dittu chì parlendu a stessa lingua ci capiamu è diciamu i stessi cosi ? A stessa cultura ? Aghju l'imprissioni chì più s'avanza, più si riesci à apra i porti d'una sprissioni literaria, è più si ni richjudini d'altri, com'è ch'iddu ci fussi un bisognu di riazzioni par raportu à ciò chì viaghja più o menu bè. Pensu à Ferrari : una volta ricunnisciutu, avaria vindutu a so anima è finalmenti avaria campatu pocu in Corsica ! Al dilà di a bucia trasmissa quì - o di a falsa idea - è al dilà di a nigazioni d'identità (qual'hè chì pò parlà à a so piazza ?) mi pari simpliciamenti chì a so opara ùn hè micca letta o micca capita. Scrivi in francesu ? Iè, ma cù un' identità corsa chì mi vinaria mali di cuntistà. Ancu puri sì st'identità ùn currispondi micca à i criterii sunniati da certi. È quissa mi pari ch'idda si pudaria dì ancu da scrivani di lingua corsa chì facini evuluà a lingua, u materiali suciulogicu, a cultura, à so modu. In un mecanismu di vita, è LITERARIU. Tuttu ciò ch'hè sminticatu in generali in 'ssu stilu di cuntrasti.
- Marco Biancarelli Listessi pà a musica : comu una musica pà essa qualificata di corsa, francesa, ecc. unicamenti par raportu à u so "versu" ? È a musica anglosassona, u rock ? Ùn sò più inglesi o americani parchì ani lacatu da cantu u folk è i biulinati di u XIXu ? Hè n'importa chì. A criazioni ùn esisti micca senza libartà, è a musica, com'è a literatura, sarani prima di tuttu ciò ch'iddi ni facini l'artisti. Micca biffendu à l'eternu u tracciatu academicu, o identitariu, o culturali, ma cù a so libartà.
- Marco Biancarelli A sola difinizioni pirtinenti ch'e' vicu sviluppata quì hè quissa d'un FULCLORU, scusetimi di dilla.
- Ghjuvan Micheli Weber Quandu dicu chì no castremi i griddi... Avà po, par ciò chì tocca à a libartà, difindaraghju ancu a libartà di pinsà d'un'antra manera cà Marco Biancarelli o altri chì pensani ancu eddi... tuttu rispittendu u so puntu di vista. Par mè, u "rock" ùn sarà mai di versu "corsu" ancu s'eddu mi piaci à sunà lu. Quand'e parlu di musica, ùn hè par nudda...Ùn si pò qualificà una mudsica di "corsa" ? Vera è più cà vera. Parti è più di i pezzi di viulinu sò d'urighjini taliana o stragnera... ma a manera di sunà la da i nostri hè corsa. Hè ciò ch'e chjamaraghju u versu.
- Marco Biancarelli Hè fulcoru à parta da u mumentu ch'ùn hè più in muvimentu, o ch'hè bonu pà u museu.
- Marco Biancarelli È quantu volti ancu l'OVNI ch'ùn sò micca tracciati in un sulcinu "schiettu" sò corsi listessi, o francesi listessi, ecc.
- Ghjuvan Micheli Weber D'accunsentu à centu par centu. Avà po u muvimentu si pò fà in ghjiru, versu l'indrentu, versu l'infora... si pò ripiglià i ghjesti di l'anziani, invintà ni o piglià quiddi di l'altri... Sarani sempri i listessi cù a listessa difinizioni ?
- Norbert Paganelli O Marcu : i difinizzioni so sempri una speccia di trappula. L'omu hà sempri bisognu di difinizzioni pà metta un pocu d'ordini in u bulliacciumu di a vita ma a vita c'impara chi a rialità hè vulpina è ch'ùn si laca micca incabbià cussi lestru. A mè mi pari ch'idda hè più simplici par tutt'ugnunu di parlà di litaratura corsa pinsendu à quidda scritta in corsu, omancu cussi tuttu u mondu capisci. Aghju sottu à mani un libruchju di puisii alsassiani, so tutti scritti in alsassianu, ùn ci n'hè manc'unu scrittu in francesu, t'aghju dino un'antulugia di a puisia scandinava, qui dino so tutti scritti in i lingui di a Scandinavia....Par mè, mi pari ch'ùn libru scrittu, in francesu, par un Corsu à prupositu di a Corsica hè un'opara francesa o allora ci vularia ad admetta chè l'urigina di l'autori o u sughjettu d'un libru bastani à pudellu qualificà. Ma attinzioni à u folcloru di l'urigina o di a razza, ùn sapemu micca induva l'affari ci hà da cunduccia s'è tu mi suiti bè !
- Ghjuvan Micheli Weber In quant'à mè, piantu quì a discursata chì mi pari d'ùn essa capitu. Forsi ùn socu chjaru chjaru. Ripigliu a penna è a ghjenti ghjudicarà, s'edda li piaci di sapè s'edda hè corsa a scrittura o micca. À dì la vera, pocu impremi.Ùn mi possu spiccà da ciò ch'e socu, ancu da piacia à a ghjenti. Com'à a diciu nanzu, ugnunu fala i scali à a so manera. È tutti i parè devini essa rispittati.
- François-Xavier Renucci Bon, ok, laissons tomber les définitions : nous appellerons la littérature écrite en langue corse "littérature écrite en langue corse". Car "littérature corse" ça me paraît finalement encore trop dogmatique. C'est bien comme ça ? Alors, moi ce qui m'intéresse ce sont les littératures écrites en langue corse, française, italienne, latine, etc (ou certaines qui mélangent plusieurs langues) qui font quelque chose avec la réalité insulaire corse, ou qui sont utilisées par des habitants de l'île pour parler de tout et de rien, du monde et de l'amour, des définitions impossibles et des textes inouïs. Plus que ce qu'est (ou devrait être) une littérature corse, je voudrais savoir ce que font ces livres en nous, comment nous les lisons, comment ils remuent nos imaginaires insulaires. Et vogue la galère. Et je ne m'interdirai pas (rien que pour voir ce que ça fait) de considérer le texte en latin de Nobili-Savelli (qui est aussi de la littérature néo-latine tardive, si on veut en rester à une catégorisation linguistique), le texte en italien de Viale ou de Pasquale Paoli, le texte en corse de Santu Casanova ou de FM Durazzo, ou de GM Weber, les textes en français de Rinaldi, Pancrazi, Ferranti, Ferrari... comme de la littérature corse. C'est-à-dire comme un ensemble qui peut être considéré comme un tout mouvant et évolutif, dont les parties jouent entre elles, font quelque chose en nous. Et je continuerai à considérer que bien des textes écrits en français ou en italien disent quelque chose de profondément corse ou vrai sur la Corse. Que cela ressemble à un versu particulier et ancien ou non. La poésie de Jean-François Agostini en langue française c'est de la poésie corse (et française aussi, et méditerranéenne, européenne, mondiale, universelle). Je trouve qu'en utilisant ces qualificatifs, ils ne sont pertinents que s'ils permettent de faire vivre les significations potentielles du livre (et pas pour le ranger dans une case hermétiquement séparée d'une autre case).
- François-Xavier Renucci Et cette fois je l'ai dit en français, qui est une des langues du peuple corse. Ah que c'est beau une langue polynomique, une littérature multilingue, un peuple pluriel et en métamorphose.
- François-Xavier Renucci Vi ringraziu pè issa discussione, possu publicà la nant'à u blog "Pour une littérature corse" ?
- Francesca Graziani Eiu pensu ch un ci he fruntiere tra e categurie culturale: di un fulcloru ne po fa un opera universale un gran scrivanu o un gran musicante e s'he sempre fatta. . A Cultura si nutrisce di tuttu, a una cundizione : move e crea'. O ricrea'.






