Affichage des articles dont le libellé est GML. Afficher tous les articles
Affichage des articles dont le libellé est GML. Afficher tous les articles

jeudi 1 mars 2012

"Septième ciel", Ghjacumu Thiers : un parè di GML

Avec une grande joie (et beaucoup de reconnaissance), je publie ici une opinion (positive et négative) de GML sur le dernier roman publié de Ghjacumu Thiers, "Septième ciel" (2009, Albiana : vous pouvez lire les 12 premières pages gratuitement). (Je crois qu'un prochain est en cours d'écriture, personnellement je l'attends avec impatience, mais quand sera-t-il publié ?)

"Septième ciel", n'aghju parlatu quì qualchi anni fà, pudete leghje trè picculi biglietti "1", "2" è "3". È nisunu cumentu ! Ed avà a discussione principia... o chì piacè !

(AJOUT DE 11:46 : Mais enfin, où avais-je la tête ? Voici deux liens vers des analyses (différentes) du roman "Septième ciel" :
- celle de Pascal Ottavi (sur ce blog)
- celle de Paulu Michele Filippi (sur le forum de Musanostra))

N'hésitez à dire ici comment vous avez lu ce roman de Thiers, comment vous avez été déçu (comme GML ou comme d'autres avec qui j'en avais discuté, mais uniquement en privé) ou emballé.

----------------

Ghjacumu Thiers hè un autore bastiacciu natu in 1945. Hè prufessore à l’università di Corsica, militante culturale è hè statu un autore di a rivendicazione culturale di l’anni 70.

In issu rumanzu parechji parsunnaghji sò messi in scena, da u pulizzieru corsu chì stà in cuntinente à una pinzuta calda cum’è a brusta passendu per un talianu chì stà in Corsica è un coppiu di bastiacci. Tutti issi parsunaghji sò accolti pà un ora ind’un aviò chì face a lea trà Nizza è Bastia. Ogn’unu t’hà i so capatoghji, nimu discorre cù l’altru è u rumanzu prisenta i pinsamenti di tutti. A narrazione hè fatta a prima parsonna à quandu in corsu, à quandu in francese o in talianu è à quandu in SMS. I sughjetti trattati dipendenu di ciò chì passa in capu à i passageri è sò varii. A storia si sbucina in giru à a vistica d’un criminale guaittatu da u cummisariu Antoni.

In fatti ammintendu sughjetti varii cum’è a spalluzzera, e spartizione, a lingua è a cultura corsa, l’identità corsa, a citadinità di pettu à a paisanità, a pulitica è a viulenza pulitica Thiers perde appena di a so alta qualità literaria. I parsunnaghji sò guasgi tutti caricaturali cum’è Antoni chì stà piattu daret’à u so Nice-Matin è chì hè rimarcatu da tuti o u paisanu ultra campanilistu o ancu un corsu azezu fragicu chì volta à more in Corsica o un miltiatnte di u 70 chì hè sempre militendu pà un sì o pà un nò. Issu rumanzu psicologicu lascia sicondu mè una piazza troppu impurtante à a psiculugia à dispettu di a storia conta. Ma a critica ùn pianta quì, chì Thiers in più di perde si in varie tematiche si perde (o piuttostu perde u littore) in u bagnu di culura generale tremenda. Face rifarenza trà altru à autori slavi chì ùn si sà mancu chi mondu, o a l’idrufubia di a filetta. Adopra una lingua ch’ùn hè manc’appena cuerente ma hè nurmale chì dipende di i varii parsunnaghji. A littura ne diventa ancu guasgi difficiule è u lessicu ùn hè micca sempre faciule. Inquant’à a storia hè semplice, senza risalti maiò guasgi senza intaressu.

Per compie si pò dì chì Thiers ci prisenta un opara d’un intaressu culturale è rivendicativu tremendu ben chè caricaturale pà u bisognu di u rumanzu. Invece pò omu quantunque rigrittà chì iss’autore d’un gran geniu literariu è scientificu scrivessi un rumanzu per trattà di sughjetti simuli. Issu rigrettu hè doppiu chì s’aspittaria documenti scientifichi d’una parte è un rumanzu più rumanescu (s’ellu si pò dì) da quill’altra.


GML

lundi 20 février 2012

"Ombre di guerra" di JY Acquaviva : un parè di GML

Merci beaucoup à GML pour l'envoi de sa lecture du premier roman de Jean-Yves Acquaviva, "Ombre di guerra" (Albiana).

Jean-Yves Acquaviva hè un autore oghjincu natu in 1969 in cuntinente hè chì hè vultatu à campà in u so paese quand’ellu era giuvanottu. A lingua corsa l’hà fattu divintà a so lingua materna cum’ellu l’hà scrittu nant’à u blog « pour une littérature corse ». Hè un novu autore chì ha pubblicatu per avà une poche di nuvelle, un accolta di puesie è u so prima rumanzu : Ombre di guerra.

Issu rumanzu mette in scena sfarenti parsunnaghji : u principale hè Ghjuvan-Tumasgiu è i sicundarii sò a so mammone Celestina è u so zione Sicondu.

Ghjuvan-Tumasgiu hè un giuvanottu chì hà pocu è micca cunnisciutu u so babbu mortu in guerra di u 40, quand’ellu avia sei anni è a so mamma morta mentre u partu. Hè statu allivatu da a so mammona è u so zione, fratellu di u so babbone mortu in paese, à a fine di a guerra di u 40. Esciutu da una famiglia di pastori chì ùn anu avutu a scelta di a so cundizione, li tocca à andà in Ecchisi à studià, ma li crepa u core di lascià si ghjente è lochi. Per ùn dispiace à a mammona è à u ziu franca quantunque u mare senza accede tutalmente à e so vulintà di vede lu studià u drittu o a medicina ma avviendu si versu studii di storia. In fatti issa disciplina l’hà sempre intarrissatu ch’ella tratessi di a Storia di u mondu o di quella più intima di a famiglia. Una s’ampara in i libri è l’altra in e veghje ma à veghja Sicondu è Celestina ùn palesanu nulla. Ghjè issa curiosità chì muta in brama di verità chì hà da ghjestice u rumanzu, fattu à flashback chì ci portanu da u paese à l’Algeria, passendu per Bastia, Ecchisi è u Chemin des dames è prisintendu ci parsunaghji varii cum’è una mammona corsa, un eroe pinzutu di a prima guerra, un sigantinu talianu o ancu un cullaburatore fascista di a siconda guerra mundiale.

A lingua aduprata hè schietta, senza artifizii cù rivendicazione dialettale appena palese, pare ancu una lingua materna. Aduprendu un stilu lindu è piacevule à leghje ma travagliatu assai per intratene u suspens è ciuttà u littore in l’embiu di i parsunnaghji, issu libru si leghje faciule in a so forma parchì porta, cù geniu, u littore in viaghju ma u so fondu è più difficiule à parcepì. Issa parcizione infatti hè senza difficultà prima, ma arreca quistione esistenziale e prublematiche storiche o famigliale ch’elle sianu, ancu s’è sicondu l’autore « il est vain de chercher plus loin que ce qui est écrit ». Sia ciò ch’ella sia issu rumanzu chì li hè aghjà statu rimpruveratu d’esse troppu manicheanu colpa di e parsunalità di i so parsunnaghji chì sò un pocu troppu caricaturale, si palesa piuttostu esse un rumanzu psiculogicu è micca muralizatore. Ammintendu sughjetti sucetali varii senza entre ci troppu l’autore sà tene a so piazza di scrivanu senza cascà in nisun trappula. U narratore chì hè forse l’autore stessu, ci sparghje i so sintimi, aprendu ci una cria e porte di a so intimità dendu ci cusì u laziu di cunnosce megliu l’autore è l’omu.