"Septième ciel", n'aghju parlatu quì qualchi anni fà, pudete leghje trè picculi biglietti "1", "2" è "3". È nisunu cumentu ! Ed avà a discussione principia... o chì piacè !
(AJOUT DE 11:46 : Mais enfin, où avais-je la tête ? Voici deux liens vers des analyses (différentes) du roman "Septième ciel" :
- celle de Pascal Ottavi (sur ce blog)
- celle de Paulu Michele Filippi (sur le forum de Musanostra))
N'hésitez à dire ici comment vous avez lu ce roman de Thiers, comment vous avez été déçu (comme GML ou comme d'autres avec qui j'en avais discuté, mais uniquement en privé) ou emballé.
----------------
Ghjacumu Thiers hè un autore bastiacciu natu in 1945. Hè prufessore à l’università di Corsica, militante culturale è hè statu un autore di a rivendicazione culturale di l’anni 70.
In issu rumanzu parechji parsunnaghji sò messi in scena, da u pulizzieru corsu chì stà in cuntinente à una pinzuta calda cum’è a brusta passendu per un talianu chì stà in Corsica è un coppiu di bastiacci. Tutti issi parsunaghji sò accolti pà un ora ind’un aviò chì face a lea trà Nizza è Bastia. Ogn’unu t’hà i so capatoghji, nimu discorre cù l’altru è u rumanzu prisenta i pinsamenti di tutti. A narrazione hè fatta a prima parsonna à quandu in corsu, à quandu in francese o in talianu è à quandu in SMS. I sughjetti trattati dipendenu di ciò chì passa in capu à i passageri è sò varii. A storia si sbucina in giru à a vistica d’un criminale guaittatu da u cummisariu Antoni.
In fatti ammintendu sughjetti varii cum’è a spalluzzera, e spartizione, a lingua è a cultura corsa, l’identità corsa, a citadinità di pettu à a paisanità, a pulitica è a viulenza pulitica Thiers perde appena di a so alta qualità literaria. I parsunnaghji sò guasgi tutti caricaturali cum’è Antoni chì stà piattu daret’à u so Nice-Matin è chì hè rimarcatu da tuti o u paisanu ultra campanilistu o ancu un corsu azezu fragicu chì volta à more in Corsica o un miltiatnte di u 70 chì hè sempre militendu pà un sì o pà un nò. Issu rumanzu psicologicu lascia sicondu mè una piazza troppu impurtante à a psiculugia à dispettu di a storia conta. Ma a critica ùn pianta quì, chì Thiers in più di perde si in varie tematiche si perde (o piuttostu perde u littore) in u bagnu di culura generale tremenda. Face rifarenza trà altru à autori slavi chì ùn si sà mancu chi mondu, o a l’idrufubia di a filetta. Adopra una lingua ch’ùn hè manc’appena cuerente ma hè nurmale chì dipende di i varii parsunnaghji. A littura ne diventa ancu guasgi difficiule è u lessicu ùn hè micca sempre faciule. Inquant’à a storia hè semplice, senza risalti maiò guasgi senza intaressu.
Per compie si pò dì chì Thiers ci prisenta un opara d’un intaressu culturale è rivendicativu tremendu ben chè caricaturale pà u bisognu di u rumanzu. Invece pò omu quantunque rigrittà chì iss’autore d’un gran geniu literariu è scientificu scrivessi un rumanzu per trattà di sughjetti simuli. Issu rigrettu hè doppiu chì s’aspittaria documenti scientifichi d’una parte è un rumanzu più rumanescu (s’ellu si pò dì) da quill’altra.
GML