lundi 9 février 2009

Un plaisir

L'auteur de ce texte répète souvent qu'écrire en langue corse est pour lui à la fois un défi et un plaisir : comment inventer des langages inouïs au moyen d'une langue qui n'en avait pas l'habitude mais toutes les capacités (comme n'importe quelle langue) ?

Alors, comme je disais dans un précédent billet tout mon amour pour ce texte, ce soir je me contenterai d'en donner à lire un extrait, un parmi d'autres. Vous trouverez peut-être que là encore se conjoignent beaucoup de violence, de relations affectives troubles, de désastres (historiques et naturels - encore que le texte mette l'accent sur l'aspect artificiel de ceux-ci), de points d'exclamation. La première fois que je lus ce texte, le ciel, pour moi, s'est ouvert : oui, il était possible de dire et d'écrire cela, de proposer une telle chose - dans le sein tranquille d'un livre muet - à nous lecteurs d'aujourd'hui (c'était en 1990). J'y reviendrai, je pense (peut-être pour citer le même passage dans une de ses trois traductions existantes : français, italien, roumain ; d'ailleurs, ne serait-ce pas le livre corse traduit dans le plus grand nombre de langues ?). Y a-t-il un autre passage que vous aimeriez citer ? Bonne lecture.

Tremindui, cù a to puttana di lucchisaccia. Mi l'ai da pacà. U pede scrochja nantu à u stratu di cuscogliule rosse è rimurose. Zitte chì anu da vene. Quì, sottu à l'ombra di u prunicaghju tamantu è un casale, ùn ci ne entre sole à rudellu di l'omu. Ghjè l'andatu di un cignale. Un porcu maiò, grisgiu. Tuttu forza è tuttu sanne. A Casa Falata suda. Ind'è l'angulu vicinu à e finestre, si suda di menu, chì ci hè a pena di currente. U platanu trinneca in a guatrera senza alba nè purtelli. Trè buttiglie di organizzu. È ciambotta è ciambotta. Niculaiu ùn vole più ciambuttà. A cagnetta disface un sacchettu pienu à mocculi di zigarette. Caccia u brusgiatu, o cagnetta, osinnò ti rompu u musu ! In Curiani, à qualchì chilometru à u sud di a cità, i spenghjifocu anu arrigistratu quattru piccià di focu. I primi sò stati signalati in principiu di dopu meziornu è in furia sò stati messi in postu i mezi necessarii. A camisgia strappata. A camisgia insanguinata nantu à e petre pinzute. Taccata di organizzu. I Fucarè. Chì hà datu Campodonico ? Ma ci vole à sottulineà chì l'omi sopra à locu ùn anu pussutu benefizià di i mezi aerei chì eranu mubilizati à u nordu. U focu si hè spartu in freccia nantu à a pendita este di e cullette di Ugliani. Aspettate ch'ellu songhi u campanò ! Segondu i spenghjifocu sopra à locu, si tratteria di certi fochi di a vigilia ch'elli averianu dinò accatizzatu i piromani. Un focu di artifiziu. Un focu di artifiziu. È l'altri dinò. Tutti. Spazzati. Rosi. Tuttu pulitu. Lasciami accende à mè, o cagnetta ! Tuttu nettatu. A camisgia taccata di organizzu. Pare pisciu, o cagnetta, pare pisciu. Cum'è e fiare à un mumentu datu - ver di sette ore di sera - ùn eranu più chè qualchì decina di metri di issa cisterna, i gendarmi è i spenghjifocu di a Cità sò stati custretti à fà un "sbarramentu umanu" da prutegela. Si sò pisciati à dossu ! E cagnette si sò pisciate à dossu. Pensate ciò ch'ellu serai statu u scempiu si u focu avia toccu issa cisterna. Tutti spazzati. A cisterna chì scoppia. Ed eiu solu. Nantu à a serra chì coce. Un focu di artifiziu. Pulitu. A camisgia bianca. U Fucarè di Funtana Nò. A camisgia nera. U più bellu, o zitè ! Taccata di organizzu. U più bellu ! "Micca ellu, innò, micca ellu" dicia Altea. È l'ombra di u purtò sudava.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire